ȘUBREZÍRE, șubreziri, s. f. Faptul de a (se) șubrezi. – V. șubrezi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘUBREZÍRE s. 1. slăbire. (~ construcției.) 2. debilitare. (~ unui copil.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șubrezíre s. f. (sil. -bre-), g.-d. art. șubrezírii; pl. șubrezíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘUBREZÍ, șubrezesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Despre ființe) A face să devină sau a deveni șubred, a face să-și piardă sau a-și pierde forța fizică, rezistența, sănătatea; a slăbi. ♦ (Despre construcții sau obiecte) A face să-și piardă sau a-și pierde soliditatea, trăinicia; a face sau a fi gata să se prăbușească. – Din șubred.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȘUBREZÍ ~ésc tranz. rar A face să se șubrezească. /Din șubred
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ȘUBREZÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre construcții) A deveni șubred. 2) fig. (despre persoane) A-și pierde sănătatea și vigoarea; a se hodorogi. /Din șubred
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘUBREZÍ vb. v. debilita.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șubrezí vb., (sil. -bre-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șubrezésc, imperf. 3 sg. șubreáză; conj. prez. 3 sg. și pl. șubrezeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink