opțiuni
2 intrări
4 definiții

Explicative DEX

șubrăvit, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: șubrăvi] (Reg) 1-5 Șubred (1-5).

șubrăvi vtr [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~vesc / E: șubrav] (Mun) 1-10 A (se) șubrezi (1-10).

Arhaisme și regionalisme

șubrăvit, -ă, adj. (reg.) șubred, firav, plăpând, debil.

șubrăvi, șubrăvesc, vb. IV (reg.) a (se) șubrezi.

Intrare: șubrăvit
șubrăvit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șubrăvit
  • șubrăvitul
  • șubrăvitu‑
  • șubrăvită
  • șubrăvita
plural
  • șubrăviți
  • șubrăviții
  • șubrăvite
  • șubrăvitele
genitiv-dativ singular
  • șubrăvit
  • șubrăvitului
  • șubrăvite
  • șubrăvitei
plural
  • șubrăviți
  • șubrăviților
  • șubrăvite
  • șubrăvitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: șubrăvi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șubrăvi
  • șubrăvire
  • șubrăvit
  • șubrăvitu‑
  • șubrăvind
  • șubrăvindu‑
 singular plural
  • șubrăvește
  • șubrăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șubrăvesc
 (să)
  • șubrăvesc
  • șubrăveam
  • șubrăvii
  • șubrăvisem
a II-a (tu)
  • șubrăvești
 (să)
  • șubrăvești
  • șubrăveai
  • șubrăviși
  • șubrăviseși
a III-a (el, ea)
  • șubrăvește
 (să)
  • șubrăvească
  • șubrăvea
  • șubrăvi
  • șubrăvise
plural I (noi)
  • șubrăvim
 (să)
  • șubrăvim
  • șubrăveam
  • șubrăvirăm
  • șubrăviserăm
  • șubrăvisem
a II-a (voi)
  • șubrăviți
 (să)
  • șubrăviți
  • șubrăveați
  • șubrăvirăți
  • șubrăviserăți
  • șubrăviseți
a III-a (ei, ele)
  • șubrăvesc
 (să)
  • șubrăvească
  • șubrăveau
  • șubrăviră
  • șubrăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)