ȘUȘUITÓR, -OÁRE, șușuitori, -oare, adj. Care șușuie; foșnitor. [Pr.: -șu-i-] – Șușui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘUȘUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care șușuie; care produce un șușuit. /a șușui + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șușuitór adj. m. (sil. -șu-i-), pl. șușuitóri; f. sg. și pl. șușuitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink