ȘTUPUÍ, ștupuiesc, vb. IV. Tranz. A ornamenta cu zimți partea superioară a ramei încălțămintei. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ștupuí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. ștúpuie, imperf. 3 sg. ștupuiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink