ȘTUȚ, ștuțuri, s. n. Bucată scurtă de țeavă, care face legătura între un recipient și o conductă. – Din germ. Stutzen.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTUȚ ~uri n. tehn. Țeavă scurtă de metal care servește ca piesă de legătură între o conductă și un recipient. ~ de golire a apei. /<germ. Stutzen
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTUȚ s.n. (Tehn.) Tub de oțel cu pereții subțiri, servind pentru luarea probelor de pământ. [< germ. Stutz].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTUȚ s. n. bucată scurtă de țeavă montată la un recipient spre a face legătura cu o conductă. (< germ. Stutz)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTUȚ s. (TEHN.) tubulură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTUȚ s. v. carabină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ștuț², ștúțuri, s.n. (reg.) fiecare dintre cele două curele groase care leagă pieptarul hamului de orcic.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ștuț³, ștúțuri, s.n. (reg.) ciot de copac.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ștuț⁴, s.n. sg. (reg.) arpagic, orceag.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ștuț s. n., pl. ștúțuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink