opțiuni
4 definiții pentru ștricui

Explicative DEX

ștricui1 [At: LEXIC REG. 110 / Pzi: ? / E: ger streichen] (Buc) 1 vi A se lovi cu un picior de altul, în mers. 2 vt (C. i. un cuvânt, un fragment dintr-un text, un desen etc.) A șterge (10).

Sinonime

ȘTRICUI vb. v. anula, elimina, înlătura, scoate, suprima, șterge, tăia.

ștricui vb. v. ANULA. ELIMINA. ÎNLĂTURA. SCOATE. SUPRIMA. ȘTERGE. TĂIA.

Arhaisme și regionalisme

ștricui, ștricuiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre cai) a se lovi, în mers, cu un picior de altul. 2. (despre oameni) a suprima, a elimina un cuvânt, un fragment dintr-un text; a șterge.

Intrare: ștricui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștricui
  • ștricuire
  • ștricuit
  • ștricuitu‑
  • ștricuind
  • ștricuindu‑
 singular plural
  • ștricuiește
  • ștricuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștricuiesc
 (să)
  • ștricuiesc
  • ștricuiam
  • ștricuii
  • ștricuisem
a II-a (tu)
  • ștricuiești
 (să)
  • ștricuiești
  • ștricuiai
  • ștricuiși
  • ștricuiseși
a III-a (el, ea)
  • ștricuiește
 (să)
  • ștricuiască
  • ștricuia
  • ștricui
  • ștricuise
plural I (noi)
  • ștricuim
 (să)
  • ștricuim
  • ștricuiam
  • ștricuirăm
  • ștricuiserăm
  • ștricuisem
a II-a (voi)
  • ștricuiți
 (să)
  • ștricuiți
  • ștricuiați
  • ștricuirăți
  • ștricuiserăți
  • ștricuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ștricuiesc
 (să)
  • ștricuiască
  • ștricuiau
  • ștricuiră
  • ștricuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)