ștrengăríre, ștrengăríri, s.f. 1. (înv.) vagabondare, hoinăreală, golăneală. 2. (pop.) comportament care denotă neastâmpăr, vioiciune și umor, pozne și ghidușii.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTRENGĂRÍ, ștrengăresc, vb. IV. Intranz. A se ține de pozne, de ștrengării; a umbla haimana; a hoinări. – Din ștrengar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTRENGĂRÍ vb. v. hoinări, vagabonda.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ștrengărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrengărésc, imperf. 3 sg. ștrengăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștrengăreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink