ștrăpățuí, ștrăpățuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre oameni) a sâcâi; a hărțui; a pune pe drumuri. 2. (despre obiecte) a uza, a deterioara.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink