ȘTIULDÍC interj. (Reg.) Știobâlc, huștiuluc, bâldâbâc. – Onomatopee.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTIULDÍC interj. v. bâldâbâc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

știuldíc², știuldícuri și știuldíce, s.n. (reg.) 1. prăjină lungă pe care pescarii o folosesc pentru a stârni peștii spre plase. 2. prăjină cu care se împinge luntrea în bălțile mai puțin adânci.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTIULDICÁ, știuldíc, vb. I. Refl. (Reg.) A se cufunda cu zgomot în apă. – Din știuldic.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

știuldicá, știúldic, vb. I (reg.) 1. (refl.) a se cufunda cu zgomot în apă. 2. (în forma: știulbica) a aluneca. 3. (despre pești) a stârni cu știulbucul (cu prăjina).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink