știricea² sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~de / E: ns cf știricea¹] (Reg) Obiect imitând aripile unei mori de vânt, care se pune în livezi și pe ogoare, servind ca sperietoare pentrupăsările dăunătoare culturilor Si: (pop) morișcă.

știricea¹ sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~de / E: ns cf știrie²] (Orn; Mun) Coțofană (Pica pica).

stirici v vz știrici¹

știrici² vr [At: A I, 31 / Pzi: 3 ~icește / E: ns cf știră (vz știr⁶)] (Trs; d. oi) A deveni stearpă.

știrici¹ vt [At: SLAVICI, N. II, 327 / V: (reg) st~ / Pzi: ~icesc / E: știre + -ici] (Reg) 1 A căuta să afle ceva (cu viclenie) Si: a iscodi. 2 A înștiința.

ȘTIRICI, știricesc, vb. IV. Tranz. 1. (Regional) A căuta să afle ceva; a cerceta, a se informa; a iscodi. Va putea să alunge orice prepus din mintea lui Lică, pentru ca numai într-un tîrziu să-i vină gîndul de a știrici încotro a plecat. SLAVICI, N. II 172. 2. A comunica, a da de știre. (Refl. impers.) Mie mi s-a știricit C-aveți un rob nespovedit. La TDRG.

A ȘTIRICI ~esc tranz. reg. 1) A afla culegând știri prin vicleșug. 2) (informații) A face cunoscut; a da de știre; a vesti; a înștiința; a anunța; a informa. /știre + suf. ~ici

știricésc v. tr. Trans. Ban. Umblu după știrĭ, cercetez, mă informez: el a știricit tot (Agrb. Înt. 123). Comunic, daŭ o veste.

știrici (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știricesc, 3 sg. știricește, imperf. 1 știriceam; conj. prez. 1 sg. să știricesc, 3 să știricească

știrici (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știricesc, imperf. 3 sg. știricea; conj. prez. 3 să știricească

știrici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știricesc, imperf. 3 sg. știricea; conj. prez. 3 sg. și pl. știricească

ȘTIRICEA s. v. coțofană.

știricea s. v. COȚOFANĂ.

ȘTIRICI vb. v. anunța, cerceta, comunica, informa, iscodi, încunoștința, înștiința, vesti.

știrici vb. v. ANUNȚA. CERCETA. COMUNICA. INFORMA. ISCODI. ÎNCUNOȘTINȚA. ÎNȘTIINȚA. VESTI.

știricea², știricele, s.f. (reg.) morișcă.

știrici², pers. 3 sg. știricește, vb. IV refl. (reg.; despre oi) a deveni stearpă.