ȘTIRBÍNĂ s. v. ciobitură, ciocnitură, știrbitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

știrbínă, știrbíne și știrbíni, s.f. (înv. și reg.) 1. loc gol între dinți; știrbitură. 2. loc unde marginea unui obiect este ruptă; ciublitură. 3. locul unde se rupe o măsea la roata morii.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink