ȘTIOLDÍC ~uri n. reg. 1) Băț lung și gros cu care se împinge luntrea în apele puțin adânci; opintitor; ghionder. 2) Prăjină cu ajutorul căreia se stârnește peștele de pe fundul apei, pentru a-l îndrepta spre plasă; teier. [Sil. știol-dic] /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTIOLDÍC, știoldicuri, s. n. Prăjină cu care se împinge o luntre. ♦ Prăjină cu care se stârnesc peștii de pe fundul apei spre plase.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink