știmocít, știmocítă, adj. (reg.) 1. (despre lână, cânepă) scărmănat. 2. (fig.; despre oameni) care a fost păruit, bătut.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

știmocí, știmocésc, vb. IV (reg.; despre lână, cânepă) 1. a scărmăna. 2. (fig.) a părui, a bate.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink