opțiuni
  • info

17 definiții pentru știft

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTIFT, știfturi, s. n. Cui mic (de lemn), fără cap, folosit în cizmărie pentru a fixa talpa încălțămintei. ♦ Tijă metalică cilindrică sau conică, folosită la îmbinarea a două piese de metal; spin1. – Din germ. Stift.

ȘTIFT, știfturi, s. n. Cui mic (de lemn), fără cap, folosit în cizmărie pentru a fixa talpa încălțămintei. ♦ Tijă metalică cilindrică sau conică, folosită la îmbinarea a două piese de metal; spin1. – Din germ. Stift.

știft sn [At: DDRF / V: (reg) șipt / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: ger Stift] 1 Cui mic (de lemn), de obicei fără cap, folosit mai ales în cizmărie pentru a fixa talpa încălțămintei. 2 (Teh) Tijă metalică, cilindrică sau conică, plină sau tubulară, care servește la îmbinarea a două piese metalice Si: nit, spin. 3 (Reg; d. oameni; îe) A nu avea toate șipturile A nu fi teafăr.

ȘTIFT, știfturi, s. n. 1. Cui mic, (în special) cui de lemn, fără cap, cu care se fixează talpa încălțămintei. V. țintă. 2. Tijă metalică cilindrică sau conică, folosită la îmbinarea a două piese metalice; spin.

ȘTIFT s.n. Tijă care îmbină două piese. [< germ. Stift].

ȘTIFT s. n. tijă care îmbină două piese. (< germ. Stift)

ȘTIFT ~uri n. 1) tehn. Tijă metalică cu ajutorul căreia se îmbină două piese; cui cilindric. ~ de centrare. 2) Cui mic de lemn, fără floare, cu care se fixează talpa la încălțăminte. /<germ. Stift

știft n. țintă fără cap, la cizmari [Nemț. STIFT].

știft n., pl. urĭ (germ. stift). Țintă cizmărească fără gămălie.

șipt sn vz știft

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

știft s. n., pl. știfturi

știft s. n., pl. știfturi

știft s. n., pl. știfturi

știft, pl. știfturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘTIFT s. (TEHN.) spin, cui cilindric.

ȘTIFT s. (TEHN.) spin, cui cilindric.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

știft (-turi), s. n. – Tijă metalică, cui de cizmărie. Germ. Stift (Tiktin).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

știft, știfturi s. n. rebut, lucru de calitate inferioară.

Intrare: știft
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știft
  • știftul
  • știftu‑
plural
  • știfturi
  • știfturile
genitiv-dativ singular
  • știft
  • știftului
plural
  • știfturi
  • știfturilor
vocativ singular —
plural —
șipt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

știft, știfturisubstantiv neutru

  • 1. Cui mic (de lemn), fără cap, folosit în cizmărie pentru a fixa talpa încălțămintei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Tijă metalică cilindrică sau conică, folosită la îmbinarea a două piese de metal; spin (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: spin
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.