2 intrări
22 de definiții

Explicative DEX

ȘTEMPLUIT, -Ă, ștempluiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Pecetluit, ștampilat. – V. ștemplui.

ștempluit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. III, 199 / V: (reg) ~păl~ / Pl: ~iți, ~e / E: ștemplui] (Îrg) Ștampilat.

ȘTEMPLUIT, -Ă, ștempluiți, -te, adj. (Reg.) Pecetluit, ștampilat. – V. ștemplui.

ȘTEMPLUIT, -Ă, ștempluifi, -te, adj. (Învechit) Pecetluit, ștampilat. Am văzut porunca scrisă pe hîrtie ștempluită. NEGRUZZI, S. III 199.

ȘTEMPLUI, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Inv. și reg.) A pecetlui, a ștampila. – Din germ. stempeln.

ștempălui v vz ștemplui

ștempăluit, ~ă a vz ștempluit

ștemplui vt [At: NICHIFOR, P. 75/5 / V: (înv) ștempălui, (reg) ~păl~ / Pzi: ~esc / E: ger stempeln] (Îrg; c. i. documente, mărfuri etc.) A ștampila (1).

ȘTEMPLUI, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pecetlui, a ștampila. – Din germ. stempeln.

ȘTEMPLUI, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A pecetlui, a ștampila.

Ortografice DOOM

ștemplui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștempluiesc, 3 sg. ștempluiește, imperf. 1 ștempluiam; conj. prez. 1 sg. să ștempluiesc, 3 să ștempluiască

ștemplui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștempluiesc, imperf. 3 sg. ștempluia; conj. prez. 3 să ștempluiască

ștemplui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștempluiesc, imperf. 3 sg. ștempluia; conj. prez. 3 sg. și pl. ștempluiască

Sinonime

ȘTEMPLUIT adj. v. pecetluit, ștampilat.

ștempluit adj. v. PECETLUIT. STAMPILAT.

ȘTEMPLUI vb. v. pecetlui, ștampila.

ștemplui vb. v. PECETLUI. ȘTAMPILA.

Arhaisme și regionalisme

ștempluit, ștempluită, ștempluiți, ștempluite, adj. (reg.) 1. (înv.) pecetluit, ștampilat. 2. (despre arbori) marcat.

ștempluít, -ă, ștempluiți, -te, adj. (reg.) Ștampilat. – Din ștemplui.

ștemplui, ștempluiesc, vb. IV (reg.) 1. (înv.) a pecetlui, a ștampila. 2. (în forma: ștempela; despre arbori) a marca.

ștempluí, ștempluiesc, v.t. (reg.) A ștampila. – Din germ. stempeln „a ștampila, a timbra” (DEX, MDA).

ștemplui, ștempluiesc, vb. tranz. – (reg.) A ștampila. – Din germ. stempeln „a ștampila, a timbra” (DEX, MDA).

Intrare: ștempluit
ștempluit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștempluit
  • ștempluitul
  • ștempluitu‑
  • ștemplui
  • ștempluita
plural
  • ștempluiți
  • ștempluiții
  • ștempluite
  • ștempluitele
genitiv-dativ singular
  • ștempluit
  • ștempluitului
  • ștempluite
  • ștempluitei
plural
  • ștempluiți
  • ștempluiților
  • ștempluite
  • ștempluitelor
vocativ singular
plural
ștempăluit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ștemplui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștemplui
  • ștempluire
  • ștempluit
  • ștempluitu‑
  • ștempluind
  • ștempluindu‑
singular plural
  • ștempluiește
  • ștempluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștempluiesc
(să)
  • ștempluiesc
  • ștempluiam
  • ștempluii
  • ștempluisem
a II-a (tu)
  • ștempluiești
(să)
  • ștempluiești
  • ștempluiai
  • ștempluiși
  • ștempluiseși
a III-a (el, ea)
  • ștempluiește
(să)
  • ștempluiască
  • ștempluia
  • ștemplui
  • ștempluise
plural I (noi)
  • ștempluim
(să)
  • ștempluim
  • ștempluiam
  • ștempluirăm
  • ștempluiserăm
  • ștempluisem
a II-a (voi)
  • ștempluiți
(să)
  • ștempluiți
  • ștempluiați
  • ștempluirăți
  • ștempluiserăți
  • ștempluiseți
a III-a (ei, ele)
  • ștempluiesc
(să)
  • ștempluiască
  • ștempluiau
  • ștemplui
  • ștempluiseră
ștempălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștempluit, ștempluiadjectiv

etimologie:
  • vezi ștemplui DEX '09 DEX '98

ștemplui, ștempluiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.