ȘTANȚATÓR, -OÁRE, ștanțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la ștanțe. – Ștanța + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTANȚATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care execută operații de ștanțare. [< ștanța + -tor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTANȚATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor care execută operații de ștanțare. (< ștanța + -tor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ștanțatór s. m., pl. ștanțatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ștanțatoáre s. f., g.-d. art. ștanțatoárei; pl. ștanțatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink