ȘTANȚÁRE, ștanțări, s. f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei; ștănțuire. [Var.: stanțáre s. f.] – V. ștanța.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTANȚÁRE s.f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei. [Var. stanțare s.f. / < ștanța].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ștanțáre s. f., g.-d. art. ștanțării; pl. ștanțări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTANȚÁ, ștanțez, vb. I. Tranz. 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ștanțe (1); a ștănțui. 2. A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ștanțe (2). [Var.: stanțá vb. I] – Din germ. stanzen.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȘtanȚÁ ~éz tranz. 1) (materiale dure) A tăia (sub presiune) cu ștanța. 2) (modele, cifre etc.) A grava prin presiune (pe supratața unor piese). /<germ. Stanzen
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTANȚÁ vb. I. tr. 1. A tăia simultan întregul contur al unei piese prin forfecare cu ajutorul unei ștanțe. 2. A imprima o marcă sau o cifră pe suprafața unei piese. ♦ (Cinem.) A imprima mecanic subtitlurile pe filme. [Var. stanța vb. I. / < germ. stanzen].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTANȚÁ vb. tr. 1. a tăia simultan întregul contur al unei piese cu ajutorul unei ștanțe. 2. a imprima prin presiune o marcă sau o cifră pe suprafața unei piese. ◊ (cinem.) a imprima mecanic subtitlurile pe filme. (< germ. stanzen)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTANȚÁ vb. (TEHN.) a ștănțui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ștanțá vb., ind. prez. 1 sg. ștanțéz, 3 sg. și pl. ștanțeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink