ȘTAIF, ștaifuri, s. n. Întăritură de piele, de carton etc. inserată între fețe și căptușeala încălțămintei, în partea dinapoi, pentru păstrarea formei. ♦ Pânză specială care se pune în interiorul gulerelor, pentru a le menține forma. – Din germ. Steif[leder].

ștaif sn [At: SĂGHINESCU, V. 70 / Pl: -uri / E: ger Steif (leder, -leinen etc.)] 1 Bucată de piele, de carton etc. cu care se întărește partea de la spate a încălțămintei, în jurul călcâiului, pentru păstrarea formei. 2 (Reg) Carâmb (la cizmă). 3 Pânză specială care se pune în interiorul gulerelor pentru a le menține forma. 4 (Pfm; îe) A se pune Ia ~ A se dichisi (2).

ȘTAIF, ștaifuri, s. n. Întăritură de piele, de carton etc. care se pune în partea de la spate a încălțămintei, în jurul călcâiului, pentru păstrarea formei. ♦ Pânză specială care se pune în interiorul gulerelor, pentru a le menține forma. – Din germ. Steif[leder].

ȘTAIF, ștaifuri, s. n. întăritură de piele care se pune în partea de la spate a încălțămintei, în jurul călcîiului. Țăpenii detestează cumplit ciobotele de tîrg... și se tem de ștaif, care se moaie... cînd e omăt. ȘEZ. IX 34. ♦ Pînză specială care se pune în interiorul gulerelor, pentru a le face să-și păstreze forma.

ȘTAIF s. n. 1. întăritură de piele, de carton la partea din spate a încălțămintei, în jurul călcâiului. 2. pânză specială pusă în interiorul gulerelor pentru a le menține forma. (< germ. Steif/leder/)

ȘTAIF ~uri n. 1) Bucățică de piele cu care se întărește călcâiul la încălțăminte, pentru a nu se deforma. 2) Pânză specială pusă în interiorul gulerelor pentru a le menține forma. /<germ. Steif[leder]

ștaĭf n., pl. urĭ (germ. steif-leder, pele țeapănă). Partea țeapănă care acopere călcîĭu la încălțăminte.

ștaif s. n., pl. ștaifuri

ștaif s. n., pl. ștaifuri

ștaif s. n., pl. ștaifuri

ștaif

ștaif (-furi), s. n. – 1. Întăritură interioară a călcîiului la pantofi. – 2. (Arg.) Guler. Germ. steif „bățos; apretat” (Tiktin).

ștaif s. n. sg. 1. eleganță. 2. prețiozitate. 3. pedanterie.

a avea ștaif expr. a fi distins / rafinat

ȘTAIF s. (înv.) scoarță. (~ la încălțăminte.)

ȘTAIF s. (înv.) scoarță. (~ la încălțăminte.)