ȘPRIȚU͹, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț¹ sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. – Șpriț¹ + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPRIȚUͲ, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. – Din germ. spritzen.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȘPRIȚUÍ ~iésc tranz. (suprafețe ale unor piese) A prelucra cu șprițuitorul. /spriț + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ȘPRIȚUÍ mă ~iésc intranz. pop. A se îmbăta ușor consumând șpriț sau alte băuturi spirtoase; a se ameți. /șpriț + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPRIȚUÍ vb. tr. a stropi cu un lichid (lac, vopsea etc.). (< germ. Spritzen)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

șprițuí, șpríțui și șprițuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre vița de vie) a stropi cu vermorelul. 2. (în exploatarea lemnului) a turna apă pe uluc (jilip) pentru a înlesni alunecarea buștenilor. 3. a face spălături interne la animale cu șprița (v.). 4. (despre pereți) a tencui.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șprițuí (a bea, a stropi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șprițuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

șprițui, șprițuiesc v. r. a consuma șpriț sau alte băuturi alcoolice
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink