șpriț² sn [At: SĂGHINESCU, V. 70 / V: (reg) sp~ / Pl: ~uri / E: ger Spritz (wasser, -wurf etc.)] 1 (Buc; în exploatarea lemnului) Apă care se toarnă pe uluc pentrua ușura alunecarea buștenilor. 2 (Buc; îlv) A da ~ A șprițui² (2). 3 (Mol) Mortar¹. 4 (Reg) Temelie a casei.

șpriț³ sn vz șpiț³

șpriț⁵ sn [At: LTR² / V: (reg) ~ă sf / Pl: ~uri / E: ger Spritze cf ger Spritz (werk, -gerät, -apparat)] 1 (Ban; Trs) Pompă de incendiu. 2 (Buc; Trs) Vermorel. 3 (Buc; îf șpriță) Pompă mică cu care se fac spălături interne la animale. 4 (Reg; îaf) Pompă mică folosită la îndepărtarea albinelor când roiesc. 5 (Reg) Aparat întrebuințat la umplutul câmaților. 6 Aparat întrebuințat la ornarea prăjiturilor. 7 Cantitate de cremă aruncată cu presiune cu șprițul⁵ (6). 8 (Ban; Trs) Pușcoci (de soc).

șpriț¹ sn [At: SĂGHINESCU, V. 70 / V: (rar) sp~ / Pl: ~uri / E: ger Spritzer] 1 Băutură obținută din vin amestecat cu sifon sau cu apă minerală. 2 (Prc) O anumită cantitate de șpriț¹ (1).

ȘPRIȚ, șprițuri, s. n. Vin amestecat cu sifon sau cu altă apă gazoasă. Hai să bem un șpriț! C. PETRESCU, Î. II 188.

ȘPRIȚ¹ s.n. Vin amestecat cu sifon sau cu apă minerală. [< germ. Spritzer].

ȘPRIȚ² s.n. Mașină pentru fasonarea garniturilor pe suprafața prăjiturilor. 2. Țîșnitură, cantitate de lichid aruncată cu presiune. [< germ. Spritze].

ȘPRIȚ² s. n. 1. aparat pentru ornarea prăjiturilor. 2. țâșnitură, cantitate de lichid aruncată cu presiune. 3. strat de tencuială pentru legătura dintre zidărie și grund. (< germ. Spritze)

ȘPRIȚ¹ s. n. vin cu sifon sau apă minerală. (< germ. Spritzer)

ȘPRIȚ ~uri n. Băutură slabă, obținută prin amestecul vinului cu sifon sau cu apă (minerală). /<germ. Spritzer

șpriț n. vin amestecat cu apă gazoasă sau minerală. [Nemț. SCHPRITZ: termen introdus de chelnerii austriaci].

șpriț n., pl. urĭ (germ. spritzer, a. Î.). Mișmaș, vin amestecat cu apă gazoasă orĭ minerală. Pahar din acest vin: a bea un șpriț.

spriț² sn vz șpriț¹

spriț¹ sn vz șpriț³

spriț³ sn vz șpriț²

șpriță sf vz șpriț⁵

șpriț s. n., pl. șprițuri

șpriț s. n., pl. șprițuri

șpriț (băutură, aparat) s. n., pl. șprițuri

ȘPRIȚ s. (înv.) macmahon, (fam. rar) mișmaș. (A bea un ~.)

ȘPRIȚ s. v. mortar, vermorel.

ȘPRIȚ s. (înv.) macmahon, (fam. rar) mișmaș. (A bea un ~.)

șpriț s. v. MORTAR. VERMOREL.

șpriț (-țuri), s. n. – 1. Vas de vin cu sifon. – 2. (Arg.) Glumă. Germ. Spritz. – Der. șprițui, vb. refl. (a bea zdravăn).

șpriț², -ă, s.n. și f. (reg.) 1. (s.n.) pompă de incendiu. 2. (s.n.) vermorel pentru vie. 3. (s.n.) mașină folosită la umplutul cârnaților. 4. (s.n.) mașină întrebuințată la fasonarea garniturilor de prăjituri. 5. (s.n.) pușcoci (de soc) pentru copii. 6. (s.f.) pompă mică, cu care se fac spălături interne la animale. 7. (s.f.) pompă mică folosită pentru îndepărtarea albinelor când roiesc.

șpriț¹, șprițuri, s.n. (reg.) 1. (în exploatarea lemnului) apă care se toarnă pe uluc (jilip) pentru a ușura alunecarea buștenilor. 2. mortar. 3. temelia casei.

cu șprițu’ / țuica-n nas expr. amețit de băutură, beat.