2 intrări
5 definiții

Explicative DEX

șpicului vt [At: ALR II, 3725/362 / Pzi: șpicului / E: ns cf șpicula] (Reg) A trăda.

șpic s [At: ANON. CAR. / V: (înv) sp~ / Pl: ? / E: ger Spik] (Bot; Ban; Trs; gmî) Levănțică (Lavandula vera).

Sinonime

ȘPIC s. v. lavandă, levănțică.

șpic s. v. LAVANDĂ. LEVĂNȚICĂ.

Arhaisme și regionalisme

șpicului, șpiculuiesc, vb. IV (reg.; despre bucăți de carne) a împăna.

Intrare: șpicului
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șpicului
  • șpiculuire
  • șpiculuit
  • șpiculuitu‑
  • șpiculuind
  • șpiculuindu‑
singular plural
  • șpiculuiește
  • șpiculuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șpiculuiesc
(să)
  • șpiculuiesc
  • șpiculuiam
  • șpiculuii
  • șpiculuisem
a II-a (tu)
  • șpiculuiești
(să)
  • șpiculuiești
  • șpiculuiai
  • șpiculuiși
  • șpiculuiseși
a III-a (el, ea)
  • șpiculuiește
(să)
  • șpiculuiască
  • șpiculuia
  • șpicului
  • șpiculuise
plural I (noi)
  • șpiculuim
(să)
  • șpiculuim
  • șpiculuiam
  • șpiculuirăm
  • șpiculuiserăm
  • șpiculuisem
a II-a (voi)
  • șpiculuiți
(să)
  • șpiculuiți
  • șpiculuiați
  • șpiculuirăți
  • șpiculuiserăți
  • șpiculuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șpiculuiesc
(să)
  • șpiculuiască
  • șpiculuiau
  • șpicului
  • șpiculuiseră
Intrare: șpic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpic
  • șpicul
  • șpicu‑
plural
  • șpici
  • șpicii
genitiv-dativ singular
  • șpic
  • șpicului
plural
  • șpici
  • șpicilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)