ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPERȚÁR ~i m. pop. Persoană care ia sau care dă șperț; ciubucar. /șperț + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPERȚÁR s. (fam. și peior.) ciubucar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șperțár s. m., pl. șperțári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink