ȘPĂLTUÍRE, șpăltuiri, s. f. Acțiunea de a șpăltui și rezultatul ei; șpăltuit. – V. șpăltui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPĂLTUÍRE s. despicare. (ă pieilor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șpăltuíre s. f., g.-d. art. șpăltuírii; pl. șpăltuíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȘPĂLTUÍ ~iésc tranz. (piei) A despica în grosime în procesul prelucrării. /<germ. spalten
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șpăltuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șpăltuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink