ȘOVÍN, -Ă, șovini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la șovinism; propriu șovinismului; șovinist. 2. S. m. și f. Partizan al șovinismului; șovinist. – Din fr. chauvin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘovÍn¹ ~ă (~i, ~e) și substantival Care ține de șovinism; propriu șovinismului. /<fr. chauvin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘovÍn² ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al șovinismului. /<fr. chauvin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOVÍN, -Ă adj. Referitor la șovinism; propriu șovinismului; șovinist. // s.m. și f. Partizan al șovinismului. [< fr. chauvin].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOVÍN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al șovinismului; șovinist. (< fr. chauvin)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOVÍN s., adj. șovinist.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șovín (-nă), adj. – Patriotard extremist. Fr. chauvin. – Der. șovinist, adj. (șovin); șovinism, s. n., din fr. chauvinisme.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șovín adj. m., s. m., pl. șovíni; f. sg. șovínă, pl. șovíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink