ȘOVĂITÓR, -OÁRE, șovăitori, -oare, adj. 1. (Despre mișcări, mers etc.) Împleticit, nesigur, șovăielnic (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care șovăie, care ezită; șovăielnic (2). [Pr.: -vă-i-] – Șovăi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘovĂitÓr ~oáre (~óri, ~oáre) 1) v. ȘOVĂIELNIC. 2) (despre persoane) Care șovăie; care nu se poate hotărî; ezitant; indecis. [Sil. -vă-i-] /a șovăi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOVĂITÓR adj. 1. v. împleticit. 2. v. nesigur. 3. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehotărât, șovăielnic, (rar) șovăind, șovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, târzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~oare; om ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Șovăitor ≠ decis
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șovăitór adj. m. (sil. -vă-i-), pl. șovăitóri; f. sg. și pl. șovăitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink