ȘOVÂLCĂÍRE, șovâlcăiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a șovâlcăi și rezultatul ei. – V. șovâlcăi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

șovâlcăíre s. f., g.-d. art. șovâlcăírii; pl. șovâlcăíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOVÂLCĂÍ, șovấlcăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A șchiopăta. – Șovâlc + suf. -ăi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȘOVÂLCĂÍ șovâlcăiésc intranz. pop. A merge cu dificultate (și făcând mișcări nefirești) din cauza infirmității unui picior; a șontâcăi; a șchiopăta. /șovâlc + suf. ~ăi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOVÂLCĂÍ vb. v. șchiopăta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șovâlcăí, șovâlcăi, vb. IV (reg. și fam.) 1. a șchiopăta, a merge greu. 2. (despre obiecte) a se clătina; a sta să se răstoarne. 3. (în forma: șovâlcâi) a se legăna în vânt; a fâlfâi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șovâlcăí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. șovâlcăi/șovâlcăiésc, imperf. 3 sg. șovâlcăiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink