ȘORICIOÁICĂ, (1) șoricioaice, s. f. 1. Femela șoarecelui. 2. (Pop.) Substanță otrăvitoare, reprezentând un compus al arsenului, folosită mai ales contra șoarecilor; șorecie, șoriceasă. – Șoarece + suf. -oaică.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘORICIOÁICĂ1 ~ce f. Femelă a șoarecelui. /șoarece + suf. ~oaică
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘoricioÁicĂ2 f. pop. Substanță toxică de culoare albă, folosită în medicină și la stârpirea șoarecilor; săricică; arsen. /șoarece + suf. ~oaică
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘORICIOÁICĂ s. (ZOOL.) (rar) șoriceasă, (reg.) șorecoaie. (~ e femela șoarecelui.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘORICIOÁICĂ s. v. anhidridă arsenioasă, arsenic, trioxid de arsen.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șoricioáică s. f., g.-d. art. șoricioáicei; (zool.) pl. șoricioáice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șoricioaică s. f. sg. alcool de calitate inferioară.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink