ȘORICEL, șoricei, s. m. 1. Diminutiv al lui șoarece; șoricuț. 2. (Pop.) Boală a vitelor care se manifestă prin umflături mari sub piele. – Șoarece + suf. -el.

șoricel sm [At: ANON. CAR. / V: (reg) so~, ~recel / Pl: ~ei / E: șoarece + -el] 1-12 (Șhp) Șoarece (1-6) (mic) Si: șoricuț (1-12), (reg) șoricaș (1-12). 13 Pui de șoarece (1-6) Si: șoricuț (13), (reg) șoricaș (13). 14 (Pop) Obiect lucrat în formă de șoarece (1-6), care se folosește ca momeală la pescuit. 15 (Mol; art.) Horă cu strigături. 16 (Mol; art.) Melodie după care se execută șoricelul (15). 17 (Reg; lpl) Boală a cornutelor mari și a cailor, care se manifestă prin apariția unor umflături dureroase sub piele, în regiunea abdomenului, a gâtului, sub urechi, pe cap sau pe picioare. 18 (Mdv; Trs; lpl) Emfizem pulmonar (la cai). 19 (Mdv; reg; lpl) Zâmbre. 20 (Mdv; reg; lpl) Răpciugă. 21 (Reg; lpl) Boală a cailor care se manifestă prin îngroșarea pieii sub genunchii picioarelor din spate sau deasupra genunchilor picioarelor din față. 22 (Bot; pop) Bătrâniș (Erigeron canadensis). 23 (Pop) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu florile galbene-verzui Si: (reg) codițucă (Myosorus minimus). 24 (Bot; îvr) Miozotis (Myosotis silvatica). 25 (Orn; Mol) Ochiul-boului (Troglodytes parvulus).

ȘORICEL, șoricei, s. m. 1. Diminutiv al lui șoarece; șoricuț. 2. (Pop.) Boală a vitelor care se manifestă prin umflături mari sub piele. – Șoarece + suf. -el.

ȘORICEL, șoricei, s. m. 1. Diminutiv al lui șoarece. Mița se joacă cu șoricelul. NEGRUZZI, S. III 431. Gînd vede un șoricel, țup, îl prinde sprintenel (Pisica). GOROVEI, C. 291. ◊ Compus: coada-șoricelului v. coadă (1). 2. (Popular) Boală de vite care provoacă umflături sub piele, mai ales în regiunea pîntecelui sau sub urechi. – Variantă: șorecel s. m.

ȘORICEL ~i m. pop. (diminutiv de la șoarece) Boală a vitelor caracterizată prin apariția unor umflături dureroase șub piele. /șoarece + suf. ~el

șoricel m. 1. puiu de șoarece; 2. Bot. bătrâniș.(V. coadă); 3. pl. umflături (de mărimea șoarecilor) sub pântecele vitelor.

șoricél m., pl. eĭ. Șoarice mic. O plantă ranunculacee (myosórus minimus). Coada șoriceluluĭ. V. coadă.

OCHI¹, (I, II 4, 7, 11, 12, III) ochi, s. m., (II 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 13) ochiuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii, de formă globulară, sticloase, așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale; globul împreună cu orbita, pleoapele, genele; irisul colorat al acestui organ; organul vederii unui animal sau al unei insecte, indiferent de structura lui. ◊ Loc. adv. Văzând cu ochii = repede. Ochi în ochi = privindu-se unul pe altul. Cu ochii închiși = a) fără discernământ; b) pe dinafară, pe de rost; foarte ușor, fără dificultăți. ◊ Expr. (A fi) numai ochi (și urechi) = (a privi) foarte atent (la ceva). A dormi numai cu un ochi = a dormi ușor, neliniștit; a dormi iepurește. Cât vezi cu ochii (sau cu ochiul) = cât cuprinzi cu privirea, până la depărtări foarte mari. A vedea cu ochii lui = a vedea el însuși, a fi de față la o întâmplare. A vedea cu ochii altuia = a nu avea păreri proprii, a judeca prin prisma altuia. A păzi (sau a îngriji) pe cineva ca ochii din cap = a păzi, a îngriji etc. pe cineva cu cea mai mare atenție. A arăta (pe cineva sau ceva) din ochi = a semnala cuiva în mod discret (pe cineva sau ceva), făcând o mișcare ușoară a ochilor în direcția voită. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca lumina ochilor (sau mai mult decât ochii din cap) = a iubi (sau a fi iubit) din tot sufletul. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ochii după cineva (sau după ceva) = a se uita cu mult drag la cineva sau la ceva, a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva, a ține mult la cineva sau la ceva. A nu avea ochi să vezi pe cineva = a fi supărat pe cineva, a nu putea suferi pe cineva. A privi pe cineva cu (sau a avea pe cineva la) ochi buni (sau răi) = a (nu) simpatiza pe cineva. A nu vedea (lumea) înaintea ochilor = a fi foarte supărat, a fierbe de mânie. A da ochii (sau ochi) cu cineva = a întâlni pe cineva (pe neașteptate). A da cu ochii de cineva (sau de ceva) = a vedea ceva sau pe cineva care îți iese întâmplător în cale; a zări. A-și vedea visul cu ochii = a-și vedea realizată o dorință. E cu ochi și cu sprâncene = e evident, e clar. A i se întoarce (cuiva) ochii în cap (sau pe dos), se zice când cineva este în agonie, când moare. A(-și) da ochii peste cap = a) a cocheta, a afecta²; a face fasoane; b) (a fi pe punctul de) a muri. A privi cu ochii mari = a privi atent, a fi uimit de ceea ce vede. A pune (o armă) la ochi sau a lua la ochi = a ținti, a ochi. A lua (pe cineva) la ochi = a avea bănuieli asupra cuiva, a suspecta. A pune ochii (pe cineva sau pe ceva) = a-i plăcea cineva sau ceva; a pune sub observație, a urmări. A face un lucru cu ochii închiși = a face un lucru foarte ușor, fără dificultate, fără ezitare. Între patru ochi = fără martori, în intimitate. Plin ochi = foarte plin. (Fam.) Cu un ochi la făină și cu altul la slănină, se spune despre cel care: a) se uită cruciș sau b) râvnește la două lucruri deodată. (Muncește, lucrează, aleargă, se ferește, fuge etc. de ceva) de-și scoate ochii = (muncește, lucrează etc.) cât poate, din răsputeri. 2. Facultatea de a vedea, simțul văzului, vedere; privire, uitătură. ◊ Loc. adv. Cu ochi pierduți = cu privirea neconcentrată, privind în gol; în extaz. Sub ochii noștri = a) sub privirea noastră; b) acum, în prezent. În ochii cuiva = după părerea cuiva, după aprecierea cuiva, în conștiința cuiva; în fața cuiva. De (sau pentru) ochii lumii = de formă, pentru a salva aparențele. ◊ Expr. A privi cu ochi de piatră = a privi nepăsător, rece, înmărmurit. A avea ochi = a se arăta priceput în a aprecia un lucru dintr-o privire. A măsura (sau a judeca, a prețui etc.) din ochi = a aprecia cu aproximație, cu privirea, însușirea unui obiect sau a unei ființe; a studia, a cerceta, a analiza cu privirea ceva sau pe cineva. A vinde (sau a da, a cumpăra) pe ochi = a vinde (sau a cumpăra) apreciind cantitatea cu privirea. A sorbi pe cineva din ochi = a ține foarte mult la cineva, a-l privi cu drag. A mânca (sau a înghiți) cu ochii = a mânca cu mare poftă; a pofti. Încotro vede cu ochii sau unde îl duc ochii = indiferent unde, în orice direcție, fără țintă, aiurea. ♦ Fig. Putere de pătrundere, discernământ; judecată, rațiune. 3. (La pl.) Obraz, față. ◊ Loc. adv. De la ochi sau (verde) în ochi = cu îndrăzneală, fățiș, fără cruțare. II. P. anal. 1. S. n. Fiecare dintre spațiile libere ale unei ferestre, în care se montează geamurile; panou de sticlă care închide fiecare dintre aceste spații. ♦ Mică deschizătură închisă cu sticlă, făcută într-un perete exterior, folosind la aerisirea sau la iluminarea unei încăperi. ◊ Ochi de bou = nume dat ferestrelor rotunde de mici dimensiuni folosite pentru iluminarea și aerisirea podurilor, a mansardelor sau a încăperilor de serviciu ale unui edificiu. 2. S. n. Porțiune de loc, în formă circulară, acoperită cu altceva (apă, nisip, zăpadă etc.) decât mediul înconjurător. 3. S. n. Întindere de apă în formă circulară, în regiuni mlăștinoase, mărginită cu papură; loc unde se adună și stagnează apa. ♦ Vârtej de apă, bulboană; copcă. 4. S. n. și m. Orificiu făcut într-o pânză de navă, plasă, foaie de cort, prin care se poate petrece o sfoară, o frânghie, un cablu; ocheț. ♦ Buclă formată prin îndoirea unei sfori, a unei frânghii etc., petrecută cu un capăt prin îndoitură; laț. ♦ Fiecare dintre golurile (simetrice) aflate între firele unei împletituri, ale unor țesături, ale unor plase etc.; golul împreună cu firele care îl mărginesc. ♦ Fiecare dintre verigile din care se compune un lanț; za. 5. S. n. Orificiu circular situat pe partea superioară a unei mașini de gătit, pe care se așază vasele pentru a le pune în contact direct cu flacăra. 6. S. n. (Mai ales la pl.) Mâncare făcută din ouă prăjite în tigaie sau fierte fără coajă, astfel ca gălbenușul să rămână întreg (cu albușul coagulat în jurul lui). 7. S. m. Complex de muguri existent pe nod la vița-de-vie sau la subsuoara frunzelor unor plante. 8. S. n. Despărțitură într-o magazie, într-un hambar etc.; boxă. 9. S. n. Fiecare dintre petele colorate de pe coada păunului. 10. S. n. Particulă rotundă de grăsime care plutește pe suprafața unui lichid. 11. S. m. (În sintagmele) Ochi magic = tub electronic cu ecran fluorescent, care se folosește în special la aparatele de recepție radiofonică sau radiotelegrafică, ca să arate în ce măsură este realizat acordul pe lungimea de undă dorită; indicator de acord. 12. S. m. Fiecare dintre punctele de pe zaruri, cărți de joc etc. 13. S. n. Fig. Pată de lumină, licărire, punct strălucitor. III. S. m. Compuse: ochi-de-pisică = a) disc de sticlă sau de material plastic (montat într-o garnitură de metal) care reflectă razele de lumină proiectate asupra lui și care este folosit ca piesă de semnalizare la vehicule sau la panourile fixe de pe șosele; b) varietate de minerale care, șlefuite într-un anumit mod, capătă o luminozitate neobișnuită; ochi-de-ciclop = fereastră specială care separă acustic încăperile unui studio, permițând însă o vizibilitate bună; ochiul-boului = a) (Bot.) nume dat mai multor plante din familia compozeelor, cu inflorescențe mari, albe sau viu colorate; b) (Ornit.) pitulice; ochiul-lupului = a) plantă erbacee cu flori mici albastre și cu fructe nucule (Lycopsis arvensis); b) plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu florile dispuse în formă de spice (Plantago indica); ochii-păsăruicii = a) plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori albastre, albe sau roșii (Myosotis palustris); b) nu-mă-uita; ochiul-șarpelui = a) plantă erbacee cu frunze mici în formă de rozetă, acoperite cu peri albi mătăsoși, cu flori albastre, rar albe, plăcut mirositoare (Eritrichium nanum); b) mică plantă erbacee cu frunze păroase și cu flori mici, albastre închis (Myosotis arvensis); ochii-șoricelului = a) mică plantă erbacee cu tulpini roșietice, cu frunzele bazale dispuse în rozetă, cu flori alburii, rareori liliachii (Saxifraga adscendens); b) nu-mă-uita; ochiul-soarelui = vanilie sălbatică; ochiul-păunului = fluture de noapte care are pe aripi pete rotunde, colorate, asemănătoare cu cele de pe coada păunului (Saturnia pyri); Ochiul-Taurului = numele unei stele din constelația Taurului; ochi-de-tigru = varietate de cuarț galben sau brun-roșcat cu irizații determinate de incluziuni foarte mici de fier, mică sau azbest. [Pl. și: (II, 4) ochiuri] – Lat. oc(u)lus.

șorecel sm vz șoricel

ALUNELE¹ sf. pl. 🌿 1 Plantă din familia umbeliferelor, cu flori albe și fructe lungărețe; crește prin păduri, tufișuri, pe cîmpuri și prin vii, mai cu seamă în pămînt argilos și calcaros; rădăcinile, cu tubercule, conțin substanțe nutritive și se întrebuințează în bucătărie (Bunium bulbocastanum) (🖼 89) ¶ 2 Trans. = BARABOI ¶ 3 Băn. = COADA-ȘORICELULUI ¶ 4 👉 ALUNEA^1-2, ALUNICĂ^1-2 [alună].

ȘORECEL s. m. v. șoricel.

șoricel s. m., pl. șoricei, art. șoriceii

șoricel s. m., pl. șoricei, art. șoriceii

șoricel s. m., pl. șoricei, art. șoriceii

șoricel, -cei.

coada-șoricelului (plantă) s. f. art., g.-d. art. cozii-șoricelului

coada-șoricelului (plantă) s. f. art., g.-d. art. cozii-șoricelului

coada-șoricelului (bot.) s. f.

ȘORICEL s. v. bătrâniș.

ȘORICEL s. 1. (ZOOL.) (rar) șoricuț, (reg.) șoricaș. 2. (BOT.; Myosurus minimus) codițucă.

șoricel s. v. BĂTRÎNIȘ.

ȘORICEL s. 1. (ZOOL.) (rar) șoricuț, (reg.) șoricaș. 2. (BOT.; Myosurus minimus) codițucă.

COADA-ȘORICELULUI s. v. pătlagină.

coada-șoricelului s. v. PĂTLAGINĂ.

ACHILLEA L., COADA ȘORICELULUI, fam. Compositae. Gen originar numai din zonă continentală. Sînt cunoscute cca 100 specii, perene. Tulpina puțin păroasă, înaltă de la cîțiva centimetri pînă la 1,5 m. Flori mici (cele radiale late, rotunde), pînă la 12; în mici capitule ce formează un corimb, rareori solitare. Involucrul alungit-eliptic sau ovat. înflorește vara – toamna. Frunze penat-sectate.

SAXIFRAGA L., SAXIFRAGA, OCHII ȘORICELULUI, fam. Saxifragaceae. Gen originar din China și Japonia, peste 200 specii, cuprinzînd plante mici, interesante datorită și stolonilor săi subțiri, pendenți, pînă la 1 m lungime, roșii, garnisiți cu rozete mici de frunze orbiculare, distanțate, verzi-marmorate cu alb pe fața superioară și roșii pe cea inferioară (Saxifraga sarmentosa). Frunze pînă la 10 cm lungime, pețiolate, limb subrotund, de 2 ori dințat. Flori albe, verzi, galbene sau puțin roșietice (caliciul cu 5 diviziuni, 5 petale neegale, 10 stamine, cele sterile lipsesc), dispuse în panicule piramidale. Fruct, capsulă biloculară.

a da apă la șoricei expr. a plânge.