2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

șoricărit sn [At: DONICI, ap. TDRG / E: șoarec + -ărit] (Rar; csc) 1-2 Șoricărie (1-2).

ȘORICĂRIT s. n. (Cu sens colectiv) Șoricărime. Mulțime de șoricărit El (motanul) a vînat. DONICI, la TDRG.

ȘORICĂRIT s. n. Șoricărime. – Din șoricăr[ie] + suf. -it.

șoricărít n., pl. urĭ. Maĭ rar. Șoricărie.

ȘORICĂRI, șoricăresc, vb. IV. Intranz. (Despre unele animale) A vâna șoareci. – Din șoricar.

ȘORICĂRI, șoricăresc, vb. IV. Intranz. (Despre unele animale) A vâna șoareci. – Din șoricar.

șorecări v vz șoricări

șoricări vi [At: SADOVEANU, O. XIV, 576 / V: ~rec~ / Pzi: 3 ~rește / E: șoarec + -ări] (D. unele animale) A vâna șoareci (1-6) Si: (îvr) a șorecăi.

ȘORECĂRI vb. IV v. șoricări.

ȘORICĂRI, șoricăresc, vb. IV. Intranz. A umbla după șoareci. [Puii] pier dacă n-au carne. Mama lor șoricărește puțin în cursul zilelor. SADOVEANU, V. F. 132. – Variantă: șorecărî vb. IV.

A ȘORICĂRI pers. 3 ~ește intranz. (despre unele animale sau păsări) A prinde șoareci. /Din șoricar

Ortografice DOOM

șoricări (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șoricărește, 3 pl. șoricăresc, imperf. 3 sg. șoricărea; conj. prez. 3 să șoricărească

șoricări (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șoricărește, imperf. 3 sg. șoricărea; conj. prez. 3 să șoricărească

șoricări vb., ind. prez. 3 sg. șoricărește, imperf. 3 sg. șoricărea; conj. prez. 3 sg. și pl. șoricărească

Intrare: șoricărit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoricărit
  • șoricăritul
  • șoricăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șoricărit
  • șoricăritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: șoricări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șoricări
  • șoricărire
  • șoricărit
  • șoricăritu‑
  • șoricărind
  • șoricărindu‑
singular plural
  • șoricărește
  • șoricăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șoricăresc
(să)
  • șoricăresc
  • șoricăream
  • șoricării
  • șoricărisem
a II-a (tu)
  • șoricărești
(să)
  • șoricărești
  • șoricăreai
  • șoricăriși
  • șoricăriseși
a III-a (el, ea)
  • șoricărește
(să)
  • șoricărească
  • șoricărea
  • șoricări
  • șoricărise
plural I (noi)
  • șoricărim
(să)
  • șoricărim
  • șoricăream
  • șoricărirăm
  • șoricăriserăm
  • șoricărisem
a II-a (voi)
  • șoricăriți
(să)
  • șoricăriți
  • șoricăreați
  • șoricărirăți
  • șoricăriserăți
  • șoricăriseți
a III-a (ei, ele)
  • șoricăresc
(să)
  • șoricărească
  • șoricăreau
  • șoricări
  • șoricăriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șorecări
  • șorecărire
  • șorecărit
  • șorecăritu‑
  • șorecărind
  • șorecărindu‑
singular plural
  • șorecărește
  • șorecăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șorecăresc
(să)
  • șorecăresc
  • șorecăream
  • șorecării
  • șorecărisem
a II-a (tu)
  • șorecărești
(să)
  • șorecărești
  • șorecăreai
  • șorecăriși
  • șorecăriseși
a III-a (el, ea)
  • șorecărește
(să)
  • șorecărească
  • șorecărea
  • șorecări
  • șorecărise
plural I (noi)
  • șorecărim
(să)
  • șorecărim
  • șorecăream
  • șorecărirăm
  • șorecăriserăm
  • șorecărisem
a II-a (voi)
  • șorecăriți
(să)
  • șorecăriți
  • șorecăreați
  • șorecărirăți
  • șorecăriserăți
  • șorecăriseți
a III-a (ei, ele)
  • șorecăresc
(să)
  • șorecărească
  • șorecăreau
  • șorecări
  • șorecăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șoricăritsubstantiv neutru

  • 1. Șoricărime. DLRLC DLRM
    sinonime: șoricărime
    • format_quote Mulțime de șoricărit El (motanul) a vînat. DONICI, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • șoricăr[ie] + -it. DLRM

șoricări, șoricărescverb

  • 1. (Despre unele animale) A vâna șoareci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Puii] pier dacă n-au carne. Mama lor șoricărește puțin în cursul zilelor. SADOVEANU, V. F. 132. DLRLC
etimologie:
  • șoricar DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.