opțiuni
  • info
2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

șopotit, ~ă a, av [At: EMINESCU, O. I, 50 / Pl: ~iți, ~e / E: șopoti] (Reg) 1-2 Șoptit2 (1-2).

ȘOPOTI, șopotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre apă, vânt, frunze; la pers. 3) A murmura, a susura. 2. Intranz. și tranz. A vorbi în șoaptă, a schimba vorbe în șoaptă; a șopti. – Din șopot.

ȘOPOTI, șopotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre apă, vânt, frunze; la pers. 3) A murmura, a susura. 2. Intranz. și tranz. A vorbi în șoaptă, a schimba vorbe în șoaptă; a șopti. – Din șopot.

șipoti v vz șopoti

șopăti v vz șopoti

șopoti [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 248/28 / V: (reg) șip~, ~păti / Pzi: ~tesc, (îvr) șopot / E: vsl шьпътати, шепьтати cf șopot1] 1-2 vti (Reg) A șopti (1-2). 3 vi (D. ape, fmnze, vânt etc.) A produce un zgomot slab, continuu și monoton Si: a foșni, a murmura, a susura, (reg) a șâșâi (1), a șoșoi2 (1), a șușoti (1), a șușui2 (1). 4 vi (Reg; șîe a ~ în biserică) A cleveti (3).

ȘOPOTI, șopotesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre apă, frunze etc., p. ext. despre vînt) A face un zgomot slab; a murmura, a susura. În livadă, frunzele arse foșneau, șopoteau, – parcă spuneau și ele o poveste din alte vremuri. SADOVEANU, O. VI 250. Frumoasa Irina stă îngîndurată. Șopotind se-ngînă valurile-n spume, Parc-ar tot striga-o cineva pe nume. IOSIF, V. 78. Pîraiele umflate curg iute șopotind. ALECSANDRI, O. 174. 2. A șopti. Ea zîmbind și trist se uită, șopotește blînd din gură. EMINESCU, O. I 79 ◊ Tranz. Rănile i s-au vindecat, șopoti ea. SADOVEANU, M. C. 51.

A ȘOPOTI ~esc intranz. 1) A vorbi în șoaptă; a șopti. 2) fig. (despre apă, frunze etc.) A face să se audă un șopot; a produce un zgomot lin, continuu (și plăcut); a murmura; a susura. /<sl. šiputati, šeputati

șopotì v. Mold. a șopti: pâraiele umflate curg iute șopotind AL.

șopotésc v. intr. (vsl. šĭpŭtati, a murmura, a șopti, sîrb. šaputati, šaptati, a șopti. V. șoptesc, șopocăĭesc). Mold. Șoptesc, vorbesc încet. Cĭuruĭ, murmur: pîrău șopotește.

Ortografice DOOM

șopoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopotesc, 3 sg. șopotește, imperf. 1 șopoteam; conj. prez. 1 sg. să șopotesc, 3 să șopotească

șopoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopotesc, imperf. 3 sg. șopotea; conj. prez. 3 să șopotească

șopoti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopotesc, imperf. 3 sg. șopotea; conj. prez. 3 sg. și pl. șopotească

Sinonime

ȘOPOTIT adj. v. îngânat, murmurat, șoptit.

șopotit adj. v. ÎNGÎNAT. MURMURAT. ȘOPTIT.

ȘOPOTI vb. 1. v. clipoci. 2. v. foșni.

ȘOPOTI vb. v. șopti, șușoti.

șopoti vb. v. ȘOPTI. ȘUȘOTI.

ȘOPOTI vb. 1. a clipoci, a murmura, a suna, a susura, a șopti, a șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.) 2. a fîșîi, a foșni, a suna, a susura, a șopti, a șușoti, a șușui, (rar) a sîsîi, (Mold. și Bucov.) a fălălăi, (Mold. și Transilv.) a pîrîi, (prin Transilv.) a șușora, (înv.) a prîsni. (Frunzele ~.)

Arhaisme și regionalisme

șopotí, șopotesc, v.t.i. A vorbi în șoaptă; a șușoti, a șopti. – Din șopot (DEX).

șopoti, șopotesc, vb. intranz. – A vorbi în șoaptă; a șușoti, a șopti. – Din șopot (< sl. šǐpǔtǔ) (DEX).

Intrare: șopotit
șopotit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șopotit
  • șopotitul
  • șopotitu‑
  • șopotită
  • șopotita
plural
  • șopotiți
  • șopotiții
  • șopotite
  • șopotitele
genitiv-dativ singular
  • șopotit
  • șopotitului
  • șopotite
  • șopotitei
plural
  • șopotiți
  • șopotiților
  • șopotite
  • șopotitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: șopoti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șopoti
  • șopotire
  • șopotit
  • șopotitu‑
  • șopotind
  • șopotindu‑
 singular plural
  • șopotește
  • șopotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șopotesc
 (să)
  • șopotesc
  • șopoteam
  • șopotii
  • șopotisem
a II-a (tu)
  • șopotești
 (să)
  • șopotești
  • șopoteai
  • șopotiși
  • șopotiseși
a III-a (el, ea)
  • șopotește
 (să)
  • șopotească
  • șopotea
  • șopoti
  • șopotise
plural I (noi)
  • șopotim
 (să)
  • șopotim
  • șopoteam
  • șopotirăm
  • șopotiserăm
  • șopotisem
a II-a (voi)
  • șopotiți
 (să)
  • șopotiți
  • șopoteați
  • șopotirăți
  • șopotiserăți
  • șopotiseți
a III-a (ei, ele)
  • șopotesc
 (să)
  • șopotească
  • șopoteau
  • șopotiră
  • șopotiseră
șipoti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șopăti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șopotit, șopotităadjectiv

șopoti, șopotescverb

intranzitiv
  • 1. unipersonal Despre apă, vânt, frunze: clipoci, foșni, murmura, susura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: clipoci foșni murmura susura
    • format_quote În livadă, frunzele arse foșneau, șopoteau, – parcă spuneau și ele o poveste din alte vremuri. SADOVEANU, O. VI 250. DLRLC
    • format_quote Frumoasa Irina stă îngîndurată. Șopotind se-ngînă valurile-n spume, Parc-ar tot striga-o cineva pe nume. IOSIF, V. 78. DLRLC
    • format_quote Pîraiele umflate curg iute șopotind. ALECSANDRI, O. 174. DLRLC
  • 2. tranzitiv A vorbi în șoaptă, a schimba vorbe în șoaptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șopti șușoti
    • format_quote Ea zîmbind și trist se uită, șopotește blînd din gură. EMINESCU, O. I 79. DLRLC
    • format_quote Rănile i s-au vindecat, șopoti ea. SADOVEANU, M. C. 51. DLRLC
etimologie:
  • șopot DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.