ȘOPOTÍRE, șopotiri, s. f. Acțiunea de a șopoti și rezultatul ei. – V. șopoti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

șopotíre s. f., g.-d. art. șopotírii; pl. șopotíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOPOTÍ, șopotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre apă, vânt, frunze; la pers. 3) A murmura, a susura. 2. Intranz. și tranz. A vorbi în șoaptă, a schimba vorbe în șoaptă; a șopti. – Din șopot.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȘopotÍ ~ésc intranz. 1) A vorbi în șoaptă; a șopti. 2) fig. (despre apă, frunze etc.) A face să se audă un șopot; a produce un zgomot lin, continuu (și plăcut); a murmura; a susura. /<sl. šiputati, šeputati
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOPOTÍ vb. 1. v. clipoci. 2. v. foșni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOPOTÍ vb. v. șopti, șușoti.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șopotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopotésc, imperf. 3 sg. șopoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. șopoteáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink