ȘOPĂIÁLĂ, șopăieli, s. f. (Fam.) Faptul de a șopăi; șoaptă. [Pr.: -pă-ia-] – Șopăi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘOPĂIÁLĂ s. v. șoaptă, șușoteală, șușotit.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șopăiálă s. f., g.-d. art. șopăiélii; pl. șopăiéli
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șopăială, șopăieli s. f. 1. vorbit în șoaptă 2. șoaptă
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink