ȘONTOROGÍ, șontorogesc, vb. IV. Intranz. și refl. A (se) ologi. – Din șontorog.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȘontorogÍ ~ésc tranz. (ființe) A face șontorog; a șchiopa. /Din șontorog
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘONTOROGÍ vb. v. șchiopăta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘONTORÓG, -OÁGĂ, șontorogi, -oage, adj. Șchiop. ♦ (Substantivat) Epitet depreciativ dat unui om lipsit de putere, slăbănog. – Din șont. Cf. magh. dial. czomtorag.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘONTORÓG ~oágă (~ógi, ~oáge) 1) (despre ființe) Care merge șontorogind; infirm de un picior; cotonog; șchiop. 2) depr. (despre persoane) Care este lipsit de putere fizică; neputincios; slăbănog. /Din șont
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘONTORÓG adj. v. șchiop.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘONTORÓG adj., s. v. infirm, invalid, olog, schilod.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șontoróg adj. m., pl. șontorógi; f. sg. șontoroágă, pl. șontoroáge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink