ȘONTẤC interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă mersul șovăitor, greoi, șchiopătat al cuiva. – Din magh. sántika.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

șontâc interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda mersul șonticăit al unui șchiop). /șont + suf. ~âc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘONTÂC interj. șovâlc!, (reg.) hodâc!, șchiopârc!, șoltâc!, șonc!
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șontâc interj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șontâc-șontâc (șontâc, șontâc) interj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a merge șontâc-șontâc expr. a șchiopăta.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink