șolomar sm [At: ARH. FOLK. V, 164 / Pl: -i / E: ns cf șolomonar] 1 (Mtp; reg) Vrăjitor despre care se crede că ar stăpâni norii Si: (reg) șolomăț. 2 (Zlg; Trs; îc) ~iu-ploii Salamandră (Salamandra maculosa).

șolomar, șolomari, s.m. (reg.) 1. vrăjitor despre care se crede că ar stăpânii norii; șolomăț. 2. (în sintagmă) șolomariul ploii = salamandră.

șolomár, s.m. v. șolomonar.