ȘOLDIT, -Ă, șoldiți, -te, adj. (Pop.; despre animale) Cu șoldul vătămat, ieșit în afară, fracturat. ♦ Fig. (Despre lucruri) Lăsat într-o parte, strâmb. – V. șoldi.

șoldit, ~ă a [At: MARIAN, NA. 88 / Pl: ~iți, ~e / E: șoldi] (Reg) 1 (D. animale sau, rar, d. oameni) Cu șoldul¹ (1-2) rănit Si: (reg) șold² (1), șoldiat (1), șoldiu (1), șolduit (1), șolduros (2). 2 (D. animale sau, rar, d. oameni) Cu șoldul¹ (1-2) ieșit în afară Si: (reg) șold² (2), șoldiat (2), șoldiu (2), șolduit (2), șolduros (3). 3 (D. animale sau, rar, d. oameni) Cu șoldul¹ (1-2) fracturat Si: (reg) șold² (3), șoldiat (3), șoldiu (3), șolduit (3), șolduros (4). 4 (Fig; d. obiecte) Lăsat într-o parte Si: (reg) șoldiu (9). 5 (Fig; d. obiecte) Care este deformat Si: (reg) șoldiu (10).

ȘOLDIT, -Ă, șoldiți, -te, adj. (Pop.; despre animale) Cu șoldul vătămat, ieșit în afară, fracturat. ♦ Fig. (Despre lucruri) Lăsat într-o parte, strâmb. – V. șoldi.

ȘOLDIT, -Ă, șoldiți, -te, adj. (Mai ales despre animale) Cu un defect la șold; cu șoldul scos în afară, vătămat, fracturat. V. spetit, deșelat. Păcat de juncă să-și stîlcească piciorul. Rămîne șoldită. DAVIDOGLU, O. 63. Fiind cumva copilul sclintit sau șoldit, să se îndrepte. MARIAN, NA. 88.

șoldit a. stricat la șold din lovire (despre vite).

ȘOLDI, șoldesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vătăma un animal la șolduri, lovindu-l sau supunându-l unor eforturi prea mari. ♦ Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strâmba. – Din șold.

șoldi [At: ALECSANDRI, O. P. 375 / Pzi: ~desc / E: șold¹] (Reg) 1 vt (C. i. animale) A vătăma la șolduri¹ (2) prin lovire sau prin supunere la eforturi prea mari.vt (C. i. persoane) A bate (92) tare. 3 vr (Fig; d. lucruri) A se lăsa într-o parte. 4 vr (Fig; d. lucruri) A se deforma (3). 5 vr (Rar; irn; d. femei) A-și mișca șoldurile¹ (1) în mod ostentativ.

ȘOLDI, șoldesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vătăma un animal la șolduri, lovindu-l sau supunându-l unor eforturi prea mari. ♦ Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strâmba. – Din Șold.

ȘOLDI, șoldesc, vb. IV. 1. Tranz. A vătăma (în special un animal) la șolduri (lovindu-l sau supunîndu-l unor eforturi prea mari); a face să rămînă șoldit. V. deșela, speti. Un țăran l-a șoldit cu parul. CONTEMPORANUL, III 703. 2. Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strîmba. Se poate foarte lesne întîmpla ca fînul să se aplece în partea aceea și prin urmare întreaga cîtime din car să se șoldească, «să se lese». PAMFILE, A. R. 161.

A SE ȘOLDI pers. 3 se ~ește intranz. pop. (despre lucruri) A-și schimba poziția normală lăsându-se pe o parte; a se înclina. /Din șold

A ȘOLDI ~esc tranz. pop. 1) (ființe) A vătăma prin lovire la șolduri sau prin supunere la munci prea grele. 2) (lucruri) A face să se șoldească. /Din șold

șoldésc v. tr. (d. șold). Deșel, deformez șoldurile pin muncă prea grea saŭ pintr’o bătaĭe: cal șoldit.

șoldi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoldesc, 3 sg. șoldește, imperf. 1 șoldeam; conj. prez. 1 sg. să șoldesc, 3 să șoldească

șoldi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoldesc, imperf. 3 sg. șoldea; conj. prez. 3 să șoldească

șoldi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoldesc, imperf. 3 sg. șoldea; conj. prez. 3 sg. și pl. șoldească

ȘOLDIT adj. (pop.) șoldiu. (Un cal ~.)

ȘOLDIT adj. v. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, povârnit, prăvălit, strâmb.

*ȘOLDIT adj. (pop.) șoldiu. (Un cal ~.)

șoldit adj. v. APLECAT. ÎNCLINAT. LĂSAT. PLECAT. POVÎRNIT. PRĂVĂLIT. STRÎMB.

ȘOLDI vb. v. apleca, înclina, lăsa, strâmba.

șoldi vb. v. APLECA. ÎNCLINA. LĂSA. STRÎMBA.