ȘOIMULÉȚ, șoimuleți, s. m. Diminutiv al lui șoim; șoimișor, șoimulean, șoimușor. – Șoim + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOIMULÉȚ s. (ORNIT.) (pop.) șoimel, șoimișor, șoimulean, șoimușor, șoimuț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șoimuléț s. m., pl. șoimuléți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink