ȘOIMĂNÉSC, EÁSCĂ, șoimănești, adj. De șoim; fig. viteaz. – Șoiman + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘoimĂnÉsc ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru șoimi; propriu șoimilor. 2) fig. rar Care vădește îndrăzneală și bărbăție; plin de curaj; viteaz. /șoiman + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șoimănésc adj. m., f. șoimăneáscă; pl. m. și f. șoimănéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șoimăní, șoimănésc, vb. IV 1. (pop.; despre șoimane, iele) a poci, a îmbolnăvi; a schilodi. 2. (reg.; refl.; despre oameni) a se spurca. 3. (reg.; despre ființe) a bate tare. 4. (reg.; refl.; despre copii) a se alinta (schimonosindu-se).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink