ȘNURUÍT², -Ă, șnuruiți, -te, adj. 1. (Despre registre, dosare etc.) Cu foile prinse (la o margine) cu șnur (1) pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite. 2. (Despre haine) Împodobit cu șnur (1). – V. șnurui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘNURUÍT¹ s. n. Șnuruire. – V. șnurui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘNURUÍT adj. (Transilv.) șinorit. (Registru ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șnuruít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘNURUÍ, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite. – șnur + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȘNURUÍ ~iésc tranz. (foi de hârtie) A lega cu un șnur (pentru a nu se împrăștia). /șnur + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘNURUÍ vb. (Transilv.) a șinori. (A ~ un registru.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șnuruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șnuruiésc, imperf. 3 sg. șnuruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șnuruiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink