șmenui vb. IV ◊ „Patru polițiști [...] au surprins luni, în flagrant, doi indivizi care șmenuiseră un cetățean (a șmenui – în cazul unui schimb valutar la negru = înlocuirea unui teanc de bancnote numărate corect cu altul, «de țeapă», cu hârtii ordinare sau cu bancnote de valoare inferioară).” R.l. 7 IV 93 p. 5. ◊ „[...] naivele erau invitate la restaurante luxoase unde se lăsau «șmenuite» [...]” R.l. 16 IV 93 p. 7 (din șmen)

șmenui, șmenuiesc I. v. t. a escroca, a înșela, a păcăli pe cineva în timpul unei tranzacții valutare, substituind banii cu hârtii. II. v. r. (deț.) 1. a se automutila prin tăiere. 2. a consuma intenționat alimente alterate.