șmen s. ♦ 1. ◊ „[...] agresiunea este un act de răzbunare din partea celor doi – «eroi» ai unui reportaj ce a avut ca subiect «șmenul» (înșelarea naivilor prin metoda teancului de ziar, pus între două bancnote în valută) [...]” R.l. 5 VIII 92 p. 2. ◊ „Șmen – în argou: operație de substituire frauduloasă a unui original cu un fals (bani, bijuterii, tablouri, regulamente de funcționare etc.).” R.l. 7 VII 93 p. 1. ♦ 2. Pachetul de bancnote false plasat naivilor care schimbă valută în mod ilegal ◊ „[...] cu prestidigitație de veritabil scamator scotea «șmenul» din buzunar și-l arunca la canal.” R.l. 16 IV 93 p. 7

+șmen (arg., fam.) s. n., pl. șmenuri

șmen, șmenuri s. n. 1. (deț.) rană întreținută sau autoprovocată. 2. escrocherie practicată de traficanții de valută, constând în înlocuirea banilor cu hârtie de ziar în timpul unei tranzacții. 3. (deț.) consumul intenționat de alimente alterate. 4. (intl.) ascunzătoare, ascunziș.

a fi pe șmen (cu cineva) expr. a lucra mână-n mână (cu cineva) (în operațiuni ilicite)