ȘMECHERÍE, șmecherii, s. f. Faptul de a fi șmecher. ♦ Abilitate de șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug; escrocherie, fraudă; șmecherlâc. – Șmecher + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Șmecheríe -i f. 1) Caracter șmecher. 2) Faptă sau vorbă de om șmecher; șiretenie; șarlatanie. Era de o ~ proverbială. [Art. șmecheria; G.-D. șmecheriei; Sil. -ri-e] /șmecher + suf. -ie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘMECHERÍE s. 1. șiretenie, viclenie, (rar) șireție. (Era de-o ~ proverbială.) 2. v. subterfugiu. 3. v. escrocherie.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șmecheríe s. f., art. șmechería, g.-d. art. șmecheríei; (fapte) pl. șmecheríi, art. șmecheríile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘMECHERIE chichirez, găselniță, halardeală, merchez, moftologie, nasabțigen, șmerchez.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șmecherie, șmecherii s. f. 1. faptul de a fi șmecher. 2. abilitate de șmecher. 3. vorbă sau faptă de șmecher. 4. șiretlic, vicleșug. 5. escrocherie, fraudă. 6. accesorii (mai ales la aparatură electronică) 7. obiect greu de definit.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a vorbi la asuceală / la caterincă / la ciorănie / la derută / la mișto / la șme / la șmecherie / la ușcheală expr. (intl.) a lua peste picior; a vorbi argotic.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink