ȘIRUÍ, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza o oaste în ordine de bătaie; a înșirui. – Din șir.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘIRUÍ vb. v. alinia, înșira, înșirui, ordona, rândui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șiruí², șírui, vb. IV (reg.; despre sămânță) a semăna peste brazde.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

înșír, a -á v. tr. (d. șir. V. deșir). Așez în șir pin [!] ajutoru unuĭ băț, uneĭ ațe saŭ fixînd pe loc: a înșira covrigiĭ pe băț, mărgelele pe ață: oștile, santinelele pe drum. Fig. Expun, povestesc: să-țĭ înșir cum s´a întîmplat! V. refl. Mă așez în șir. Înșiră-te, mărgărite (mărgăritarule), lungește-te, vorbă, fără să te maĭ sfîrșeștĭ (vorbe scoase dintr´o poveste care nu se maĭ sfîrșea și aplicate povestirilor prea lungĭ. În vest înșir´te și șir´te, mărgărite). – Și înșiruĭ, înșiruĭésc și șiruĭésc: gunoaĭele se înșiruĭe în grămezĭ (ChN. I, 145).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink