3 intrări

42 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șioi2 [At: (sf. sec. XVIII) ARH. FOLK. VI, 25 / P: și-o-i / V: (reg) șiui, șoi, șui / Pzi: ~esc / E: pbl fo cf mg sóhajt] 1 vi (Trs) A ofta. 2 vi (Trs) A suspina. 3 vi (Reg; îf șiui) A gâfâi (1). 4 vr (Reg; îf șui) A se văita.

ȘIVOI s. n. v. șuvoi.

ȘUVOI, șuvoaie, s. n. Curent de apă care se scurge cu repeziciune pe locuri înclinate (în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor); p. ext. curs de apă (cu debit rapid). ♦ Ploaie abundentă și repede. ♦ Fig. Val, mulțime de oameni (în mișcare). ♦ Fig. Debit, flux verbal. [Var.: șivoi s. n.] – Din magh. sió (după puvoi).

ȘUVOI, șuvoaie, s. n. Curent de apă care se scurge cu repeziciune pe locuri înclinate (în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor); p. ext. curs de apă (cu debit rapid). ♦ Ploaie abundentă și repede. ♦ Fig. Val, mulțime de oameni (în mișcare). ♦ Fig. Debit, flux verbal. [Var.: șivoi s. n.] – Din magh. sió (după puvoi).

șuvoi1 sn [At: DOSOFTEI, MOL. 92 / V: (îrg) șiu (Pl: ~ri), (reg) șui (Pl: ~uri), șihoi (Pl și: ~uri), șioi, șivoi, șuăi, șuhai (Pl: ~e), șuhoi (Pl: ~uri), șuoi (Pl: ~oaie) sn, șion, șuai, șuoau, ~vai s, șăoaie, șioaie sf / Pl: ~oaie, (rar) ~uri / E: ns cf mg sió (dal siu, sivó), rom puhoi] 1 Curs de apă torențial, care se formează (în zonele de munte sau de deal) prin topirea zăpezii sau în urma unei ploi abundente Si: torent, șiroi1 (1), (reg) puhoi, șirlău (1), șugău (1), șușoi1 (1), (îvg) năboi1. 2 (Pex) Curs de apă (cu debit rapid) Si: torent, șiroi1 (2), (reg)puhoi, șirlău (2), șugău (2), șușoi1, (îvg) năboi1. 3 (Pe lângă verbe ca „a curge”, „a trece” etc.; îlav) În ~ Vijelios. 4 (Prc; șîs ~ul apei) Porțiune din curentul unei ape curgătoare, în care apa are viteza cea mai mare. 5 (Reg; îf șihoi) Braț al unei ape curgătoare. 6 (Mun; îf șioi) Vârtej. 7 (Reg; îaf) Copcă2 (1). 8 (Rar; de obicei lpl) Șiroi1 (5). 9 (Reg; pex; îf șivoi) Șirlău. 10 (Reg) Pământ neproductiv (pietros, nisipos, văros, argilos). 11 (Reg) Pământ apătos. 12 (Reg) Pământ lunecos. 13 (Reg) Pământ productiv, mănos. 14 (Reg) Pământ afânat. 15 (Mun) Fâșie de pământ rămas nearat. 16 (Reg; îf șioi) Dâră subțire de cereale rămase pe arie după treierat. corectat(ă)

șuvoi2 vi [At: MURNU, I. 81 / V: (reg) șiv~ / Pzi: 3 ~esc / E: șuvoi1] (Rar; d. ape) A șiroi3 (1).

ȘUVOI, șuvoaie, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Curent de apă care se scurge cu repeziciune pe locuri înclinate (în urma ploilor mari, a topirii zăpezilor etc.). V. puhoi, torent. O vijelie grea A prăbușit un uriaș stejar în calea mea. Iar podul peste care era să trec L-a dus șuvoiul cu înec. BENIUC, V. 20. S-au topit repede nămeții... Au pornit apele. Șuvoaiele cresc, se scurg spre gîrlă. STANCU, D. 108. Muntele se învălui o lună întreagă în neguri și în ploi putrede; potecile se prefăcură în șuvoaie. GALACTION, O. I 159. ◊ Fig. Soarele vărsa șuvoaie de foc. SADOVEANU, O. VI 211. Șuvoaie de metal lichid au început să se împrăștie prin fabrică, născînd groază. SAHIA, N. 34. ♦ Fig. Val, mulțime de oameni (în mișcare). Șuvoiul acesta de oameni era o manifestație a tineretului studios. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 389, 6/3. Priveam gările metroului și vedeam cum șuvoaie de oameni pătrundeau în aceste gări. STANCU, U.R.S.S. 17. ◊ Fig. Vorbire repede, debit verbal. A oprit Dima șuvoiul vorbelor și a rămas pe loc cu mîinile căzute de-a lungul trupului. GALAN, Z. R. 94. 2. Curs, fir de apă (umflat de ploi). Am intrat în șuvoi. Luntrea merge lin, o dată cu apele. STANCU, D. 521. A trecut iarna, apoi șuvoiul de primăvară al Lisei. Au ieșit mălurenii la arat. SADOVEANU, M. C. 10. Se bălăciră în apă pe lîngă sălciile de pe malul celălalt, unde era șuvoiul adînc. CAMIL PETRESCU, O. I 619. Șuvoiul apei = partea (de obicei mijlocul) unui rîu, unde apa curge cu repeziciune. – Pl. și: șuvoiuri (SADOVEANU, O. VI 257). – Variante: șivoi (G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 154, ANGHEL, PR. 56, ALECSANDRI, T. 254), șioi (SANDU-ALDEA, U. P. 37, ALECSANDRI, P. III 214) s. n.

ȘUVOI ~oaie n. 1) Curent vijelios de apă care vine cu repeziciune la vale; torent; puhoi. 2) pop. Ploaie abundentă și repede; puhoi. 3) fig. Mulțime de oameni care se mișcă într-o direcție; puhoi. /cf. ung. sió

șioiu n. Mold. șuvoiu: șioaie care poartă cadavre pe a lor valuri AL.

șivoiu n. torent: cade ploaia și curg șivoaie AL. [V. șuvoiu].

șuvoiu n. torent. [Termen de origină imitativă, ca și variantele sale (șioiu, șivoiu), indicând susurul apei și curgerea-i șoptitoare (cf. șuiet)].

șivóĭ, șuvoĭ și (Trans. Mold.) șlóĭ n., pl. oaĭe (ung. sió, pîrăŭ lin, infl. d. povoĭ). Torent, mare șiroĭ de apă (ca cele care se scurg primăvara): șivoaĭele munților. V. prival.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘIOI s. v. bulboacă, bulboană, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

șioi s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.

ȘUVOI s. 1. v. torent. 2. v. puhoi. 3. v. șiroi. 4. șiroi, (înv. și reg.) șirlău. (~ de sudoare.)

ȘUVOI s. 1. puhoi, torent, (pop.) noian, zăpor, (înv. și reg.) năboi, (reg.) șușoi, (prin Dobr. și Munt.) sel. (~ de ape.) 2. puhoi, rîu, șiroi, torent. (~ de apă.) 3. pîrîu, șiroi. (Un ~ de lacrimi, de sînge...) 4. șiroi, (înv. și reg.) șirlău. (~ de sudoare.)

Intrare: șioi (bulboacă)
șioi1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șioi
  • șioiul
  • șioiu‑
plural
  • șioaie
  • șioaiele
genitiv-dativ singular
  • șioi
  • șioiului
plural
  • șioaie
  • șioaielor
vocativ singular
plural
Intrare: șioi (ofta)
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șioi
  • șioire
  • șioit
  • șioitu‑
  • șioind
  • șioindu‑
singular plural
  • șioiește
  • șioiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șioiesc
(să)
  • șioiesc
  • șioiam
  • șioii
  • șioisem
a II-a (tu)
  • șioiești
(să)
  • șioiești
  • șioiai
  • șioiși
  • șioiseși
a III-a (el, ea)
  • șioiește
(să)
  • șioiască
  • șioia
  • șioi
  • șioise
plural I (noi)
  • șioim
(să)
  • șioim
  • șioiam
  • șioirăm
  • șioiserăm
  • șioisem
a II-a (voi)
  • șioiți
(să)
  • șioiți
  • șioiați
  • șioirăți
  • șioiserăți
  • șioiseți
a III-a (ei, ele)
  • șioiesc
(să)
  • șioiască
  • șioiau
  • șioi
  • șioiseră
șoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șuvoi
șuvoi1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuvoi
  • șuvoiul
  • șuvoiu‑
plural
  • șuvoaie
  • șuvoaiele
genitiv-dativ singular
  • șuvoi
  • șuvoiului
plural
  • șuvoaie
  • șuvoaielor
vocativ singular
plural
șioi1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șioi
  • șioiul
  • șioiu‑
plural
  • șioaie
  • șioaiele
genitiv-dativ singular
  • șioi
  • șioiului
plural
  • șioaie
  • șioaielor
vocativ singular
plural
șuoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șuoau
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șuhoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șuhai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șuăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șuai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șion
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șioaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șihoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șăoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șivoi1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șivoi
  • șivoiul
  • șivoiu‑
plural
  • șivoaie
  • șivoaiele
genitiv-dativ singular
  • șivoi
  • șivoiului
plural
  • șivoaie
  • șivoaielor
vocativ singular
plural
șuvoi2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuvoi
  • șuvoiul
  • șuvoiu‑
plural
  • șuvoiuri
  • șuvoiurile
genitiv-dativ singular
  • șuvoi
  • șuvoiului
plural
  • șuvoiuri
  • șuvoiurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șioi, șioaiesubstantiv neutru

șioi, șioiescverb

șuvoi, șuvoaiesubstantiv neutru

  • 1. Curent de apă care se scurge cu repeziciune pe locuri înclinate (în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O vijelie grea A prăbușit un uriaș stejar în calea mea. Iar podul peste care era să trec L-a dus șuvoiul cu înec. BENIUC, V. 20. DLRLC
    • format_quote S-au topit repede nămeții... Au pornit apele. Șuvoaiele cresc, se scurg spre gîrlă. STANCU, D. 108. DLRLC
    • format_quote Muntele se învălui o lună întreagă în neguri și în ploi putrede; potecile se prefăcură în șuvoaie. GALACTION, O. I 159. DLRLC
    • format_quote figurat Soarele vărsa șuvoaie de foc. SADOVEANU, O. VI 211. DLRLC
    • format_quote figurat Șuvoaie de metal lichid au început să se împrăștie prin fabrică, născînd groază. SAHIA, N. 34. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Curs de apă (cu debit rapid). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: curs
      • format_quote Am intrat în șuvoi. Luntrea merge lin, o dată cu apele. STANCU, D. 521. DLRLC
      • format_quote A trecut iarna, apoi șuvoiul de primăvară al Lisei. Au ieșit mălurenii la arat. SADOVEANU, M. C. 10. DLRLC
      • format_quote Se bălăciră în apă pe lîngă sălciile de pe malul celălalt, unde era șuvoiul adînc. CAMIL PETRESCU, O. I 619. DLRLC
      • 1.1.1. Șuvoiul apei = partea (de obicei mijlocul) unui râu, unde apa curge cu repeziciune. DLRLC
    • 1.2. Ploaie abundentă și repede. DEX '09 DEX '98
      sinonime: ploaie
    • 1.3. figurat Val, mulțime de oameni (în mișcare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Șuvoiul acesta de oameni era o manifestație a tineretului studios. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 389, 6/3. DLRLC
      • format_quote Priveam gările metroului și vedeam cum șuvoaie de oameni pătrundeau în aceste gări. STANCU, U.R.S.S. 17. DLRLC
    • 1.4. figurat Debit, flux verbal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: debit flux
      • format_quote A oprit Dima șuvoiul vorbelor și a rămas pe loc cu mîinile căzute de-a lungul trupului. GALAN, Z. R. 94. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.