șindí (-désc, -ít), vb. – 1. A tăia. – 2. A lovi cu un cuțit. – Var. șindri, șundri. Țig. šin-, participiul šindo- (Graur 186; Graur, BL, IV, 199; Vasiliu, GS, VIII, 125; Juilland 173). Pentru r infix, cf. șind(r)ilă. Cuvînt de Arg., ca și der. șindeală, s. f. „briceag, cuțit”, din țig. sindealo.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

șindi, șindesc v. t. (intl.) a tăia, a spinteca.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cu șindeală expr. (intl. – d. furturi de buzunare) comis prin tăierea buzunarului.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink