ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiite, engl. Shiite.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘIÍT1 ~tă (~ți, ~te) Care ține de șiism; propriu șiismului. /<fr. chiite, engl. chiite
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘIÍT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Adept al șiismului. /<fr. chiite, engl. chiite
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘIÍT, -Ă adj. Referitor la șiism. // s.m. și f. Adept al șiismului. [< fr. chiite].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘIÍT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al șiismului. (< fr. chiite, engl. shiite)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șiít s. m., adj. m., pl. șiíți; f. sg. șiítă, pl. șiíte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șiít, -ă adj. 1988 Musulman care nu recunoaște completările aduse Coranului în sec. al IX-lea v. hezbollah, termen-limită (din fr. chiite, engl. shiite; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink