ȘICUÍT, -Ă, șicuiți, -te, adj. Împodobit cu șic². – V. șicui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împodobi cu șic². – Șic² + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

șicuí², șicuiésc, vb. IV (înv.; despre militari) a (se) așeza în ordine de bătaie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șicuí (-uésc, -ít), vb. – (Înv.) A pune în ordine de bătaie. Pol. szykować (Tiktin).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șicuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șicuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink