ȘIȚUÍT, -Ă, șițuiți, -te, adj. (Reg.) Cu acoperiș de șiță. – V. șițui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȘIȚUÍ ~iésc tranz. (case) A acoperi cu șiță. /șiță + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șițuí vb., ind. prez. 1 sg. 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șițuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink