ȘIȘTĂVÍRE, șiștăviri, s. f. (Pop.) Faptul de a se șiștăvi. – V. șiștăvi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘIȘTĂVÍRE s. v. chircire, degenerare, închircire, pipernicire, sfrijire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șiștăvíre s. f., g.-d. art. șiștăvírii; pl. șiștăvíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – Din șiștav.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘIȘTĂVÍ vb. v. chirci, debilita, degenera, închirci, pipernici, sfriji, slăbănogi, slăbi, șubrezi, zgârci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șiștăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șiștăvésc, imperf. 3 sg. șiștăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. șiștăveáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink