ȘFICHIUITÚRĂ, șfichiuituri, s. f. Lovitură dată cu șfichiul (II 1); fig. înțepătură, zeflemea, ironie. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘFICHIUITÚRĂ ~i f. 1) Lovitură de șfichi. 2) fig. Vorbă usturătoare. [Sil. -chiu-i-] /a șfichiui + suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘFICHIUITÚRĂ s. biciuire, șfichiuire, (rar) biciuială. (~ cailor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘFICHIUITÚRĂ s. v. ironie, persiflare, zeflemea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șfichiuitúră s. f. (sil. -chiu-i-), g.-d. art. șfichiuitúrii; pl. șfichiuitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink